TSOP adapter for BATRONIX programmer

Mos Craciun mi-a adus anul trecut un programator de la Batronix, evident fara nici un adaptor pentru ca sunt cam scumpe pentru hobby. Probabil ca pretul adaptoarelor mai compenseaza pretul scazut al programatorului. Am avut nevoie sa citesc un 29F400 incapsulat TSOP48, avand un PCB ce se poate utiliza cu programatorul Willem, am facut un PCB adaptor, ocazie cu care au intrat in lucru si alte mici proiecte.

Initial gandisem a monta conectorii DIL24 pe partea cu traseele, dar lipirea lor era dificil de realizat aveam sa constat, asa ca am rotit fetele cablajului, lucru posibil datorita simetriei, singurul inconvenient fiind acela ca pinul 1 marcat pe PCB devine pinul 48, si invers.

TDA7564B replacement

Dupa aflarea codului la RCD510, m-am confruntat cu problema lipsei sunetului din amplificatorul audio realizat cu TDA7564B. TDA-ul contine o parte digitala care comunica prin I2C cu uC, fiindu-i controlate functiile de stand-by, mute, monitorizare protectii, etc. Initial am verificat cu VCDS daca prin “codarea” aparatului a fost dezactivata functionarea amplificatorului, cunoscandu-se faptul ca in unele masini exista sisteme de sonorizare cu boxe active/amplificatoare de putere. Intucat din “codare” nu reiesea ca ar fi dezactivat, iar osciloscopul imi arata comunicatie pe I2C, precum si prezenta semnalului audio pe intrarea amplificatorului, am concluzionat ca trebuie inlocuit. Fiind un circuit mai “special” trebuia comandat si costa cam 50E.
Am observat ca pinoutul TDA7564 e asemanator cu TDA7384 in proportie de “95%”, si cum aveam la indemana unul, m-am apucat de treaba. Singurele modificari au constat in intreruperea traseelor bus-ului I2C, adaugarea unui condensator de 100n din pinul 4 la GND si aparitia unui fir care aduce tensiune necesara pentru trecerea din/in stand-by a noului amplificator care nu beneficieaza de comanda prin I2C.

TI-68 scientific pocket calculator

TI-68, calculatorul stiintific de buzunar, lansat de Texas Instruments in 1989, e inca in uz in facultatile din romania (deci e adevarat ca suntem cu cel putin20 de ani in “urma”), dupa cum aveam sa aflu. Un student din republica moldova (dupa grai) m-a rugat sa il repar, daca se poate. Banuind ca, ii e util pe la cine stie ce examene, in rezolvarea problemelor de mecanica/matematica sau rezistenta materialelor, am acceptat sa incerc a-l rezolva, amintindu-mi ca si eu am trecut prin perioade mai dificile ca student si am fost la randu’mi ajutat, sub o forma sau alta de altii mai generosi(decat mine) cu timpul lor (cel putin).

Stiam ce o sa gasesc innauntru de cum l-am vazut, dupa felul in care (nu mai) afisa.
Carcasa se desface din clipsuri cu ajutorul unei pene de plastic, destul de usor, desi la prima vedere pare dificil. Evident, banda de plastic cu depuneri conductoare era dezlipita de pe PCB probabil in urma unui soc mecanic, sau expunerii la caldura. Pe loc mi-a venit ideea folosirii unei folii de plastic termorezistent care avea sa indeplineasca dublu rol: pozitionare fizica fixa a benzii si strat protector pentu banda de plastic ce trebuia relipita cu o sursa de caldura (varful unui letcon) astfel incat sa se evite deformarea ce apare in cazul unui contact direct. Mai bine de atat nici nu se putea !

RNS MFD2 – radio navigatie auto

RNS MFD2-ul stocheaza codul intr-un EEPROM ce se gaseste in interiorul unui FIS, denumire ce presupun, prescurteaza cuvinte din limba germana, aparatul fiind produs de Blaupunkt, practic este un modul pe suport ceramic in tehnologie hybrida

Pentru ca e aproape imposibil a te conecta pe pinii eepromului fara a-l deteriora, iar eepromul e de tipul cu BUS I2C, este suficienta identificarea BUS-ului la care sunt conectate si alte device-uri gen controller audio, circuit de supraveghere amplificator audio, etc. Odata identificat BUS-ul I2C  prin  SDA si SCL, mai trebuie ca programatorul folosit sa “stie” sa initieze comunicatia cu EEPROM-ul, intrucat eepromul permite a fi alocat cu mai multe posibile adrese. In cazul MFD2 nu sunt probleme de genul asta, putatnd fi citit/scris paractic cu orice programator.

RCD510

de multa vreme astept sa imi cada in maini, pentru “decodat” un RCD510
si uite ca s-a intamplat si minunea asta, mai ales ca, teoretic il am la dispozitie atat cat doresc eu, fiind al unui amic. Daca pentru marea majoritatea a aparatelor auto exista deja solutii relativ simple, modelul RCD510 se incadreaza oarecum in clasa de mijloc spre dificil. Exista cateva solutii “semicomerciale” pentru aflarea codului, alaturi de brute-force sau aflarea lui de la dealer.

Aparatul permite introducerea codului prin intermediul unui touch-screen, in timp ce counterul de erori si zona de cod (criptata) se afla intr-o memorie SPI 95128. Practic dupa 2 coduri gresite(introduse), trebuie asteptat 60 minute, pt alte 2 incercari. Exista 2000 de posibile coduri in gama 0000-1999, deci sunt necesare pana la 1000 de ore (41 zile) de asteptare pentru a-l pune in functiune fara alte metode, in caz ca se pierde codul original 🙂 .

pentru inceput am dorit sa pot programa in circuit eepromul, astfel incat sa pot reseta counterul de erori, de cate ori (dar mai ales rapid) e nevoie, pentru asta am cautat pad-urile prin intermediul carora am acces la pinii eepromului.

apoi am “reusit” sa pacalesc counterul de erori , astfel incat sa nu trebuiasca reprogramat dupa fiecare 2 incercari ale codului.

Cuib de ciocanitoare

Desi era sortit a fii taiat inca din martie, pentru ca sta pe viitoarea cale de acces, am amanat taierea zarzarului rosu pana in toamna si pentru ca, in primavara o ciocanitoare (probabil cu pasaroiul ei) au gasit sa isi faca cuibul in chiar zarzarul asta, alaturi de o pereche de gugustuci. Au muncit ceva la cuibul lor.