Cautand prin “fiarele” mele, am gasit niste interfete pe care le-am construit prin 2000-2003, cand m-am apucat de “decodat” radio-casetofoane auto, ceea ce m-a facut sa rememorez putin acele vremuri.
Imi amintesc ca primisem vreo 2/3 casetofoane nefunctionale, aduse din Germania, si imi doream ca macar unul sa il pot pune in functiune ca sa il folosesc pe post de radio. Aveam sa aflu ca aveau coduri, si ca se pot decoda, dar trebuiesc niste programatoare, si informatii despre locatia codului, sau felul in care este “criptat” 🙂 . M-am inscris pe vreo 2/3 grupuri de pe Yahoo, pe aceea vreme nu existau forum-uri dedicate, si am inceput sa citesc despre acest domeniu. Internet aveam doar la facultate, si cam acolo imi petreceam timpul, nu la cursuri, ci in fata calcualtorului, cand il prindeam liber. Apoi am vazut cum se proceda practic, la un amic, cu vreo 10/15 ani mai mare ca mine, care la randul lui invata/”fura meserie” de la altcineva.
Acum ma amuz, cand imi amintesc ca, initial nu a vrut sa imi arate care este locatia codului in dump, nefiind criptat macar, cand m-am dus cu unul din radio-urile mele, un Blaupunkt cu SDA2506, sa mi-l decodeze.
Am fost fascinat, desi nu intelegeam prea multe, ceea ce m-a facut sa ma apuc sa imi construiesc programatoarele mele. Accesul la informatie era dificil, internetul era la
inceput (ca viteza si accesabilitate), in Romania, sau cel putin pt mine.
Am inceput cu Pony-Prog, care a functionat din prima, apoi am cheltuit o “mare” suma de bani pe un MAX232, ca sa imi fac interfata pentru Motorola Cracker, ceea ce era un vis implinit la momentul ala.
Nu stiam ca trebuiesc ridicati anumiti pini, pentru a avea nivelele de tensiune corecte, in diverse cazuri/modele de aparate, si fara statie cu aer cald, PLCC-urile ma “chinuiau” pana sa reusesc initializarea comunicatiei cu PC, dar in timp, am invatat chichitele, si imi placea sa fac asta.
La sfaturile unor “batrani” deja in domeniu, m-am apucat sa construiesc alte programatoare, mai serioase si mai capabile decat Pony-Prog care a fost rapid trecut pe linie moarta, a urmat Orion Programmer, apoi Orange, iar mai tarziu See-Prog, si Ezo-Flash. Prin 2003 am construit si programatorul pentru TMS 370, clona al celui de la ETL, pe care il foloseam la Delco CDR500, EEPROM-ul primidu-l de la un prieten bulgar.
Dupa ce am construit interfata RS232, a urmat si Self Test-ul pt motorola HC05B8-B32, conform schemei din documentatia oficiala. Intodeauna mi-a placut sa-mi concep cablajele, dar dupa cum se va vedea, mai faceam si ceva greseli :))
Self Test-ul, permite stergerea completa a zonei de EEPROM a unui uC de tipul HC05B6/B8/B16/B32, deblocand comunicatia cu EEPROM-ul in cazul in care acesta a fost securizat.
Evident se pierde dumpul original stocat in EEPROM, dar se poate scrie un altul.
