MACBOOK PRO, EFI PASSWORD REMOVE

Informatiile despre procedura sunt “culese” din WWW, de la diversele “company”, care ofera la vanzare, programatoare pentru chipul de BIOS, MX25L6406E , in cazul de fata.

Dupa demontarea capacului de aluminium, se scoate conectorul bateriei , pentru a evita orice scurtcircuit, se localizeaza chipul de BIOS, pe care eu l-am scos de pe PCB, chiar daca se poate programa si in circuit.

Dupa crearea unei copii de siguranta, se poate trece la editarea fisierului, astfel incat zona de parola va fi inlocuita cu “FF”-uri care reprezinta o valoare nula, in logica sistemelor de calcul. Cu ajutorul programatorului vom rescrie BIOS-ul “curatat” de parola. Stringul $SVS ne arata zona in care  se gaseste parola, incriptata astfel incat nu se poate recupera direct.

Procesul se termina cu montarea SPI-Flash-ului inapoi pe PCB, si pornirea PC. Intai se face un NVRAM reset, pentru asta se tin apasate tastele ALT+CMD+P+R, in timp ce se porneste PC-ul. Se poate reinstala OS de pe HDD/Stick sau online prin WIFI, apasand tasta ALT in timp ce se porneste PC, selectand una din optiunile disponibile.

 

VW polo 9N – instalare modul inchidere centralizata aftermarket

M-a rugat un amic sa il ajut a-si monta un modul de inchidere centralizata, aftermarket. De fapt masina are deja un modulul de inchidere centralizata face parte din Convenience System Central Control Unit, modul care opereaza pe langa actuatoarele (ce actioneaza sistemul mecanic de blocare/deblocare) pentru usi, iluminatul interior, reglajul electric al oglinzilor, reglajul scaunelor, sistemul de alarma, comanda radio, in functie de dotarile cu care vine masina. In cazul nostru a trebuit sa dublam comanda de inchidere/deschidere folosind un nou modul de inchidere care suporta chiar comanda directa a actuatoarelor. Bine inteles ca am ales sa simplificam la maximum interventia asupra instalatiei electrice a masinii asa ca, schema de conectare a devenit cea de mai jos

In yala de la usa soferului se afla 2 contacti care permit actionarea functiei de inchidere/deschidere a tuturor usilor, prin intermediul CCM (Convenience System Central Control Unit) , contactul de inchidere pune direct la masa un terminal al CCM, iar cel de deschidere pune la masa acelasi terminal dar printr-o rezistenta de 150-220 Ohm. Respectivul terminal al CCM este conectat cu sistemul electric al usii soferului prin intermediul unui fir albastru/alb care poate fi gasit dupa ce desfacem matisarea manunchiului de fire ce vin din usa soferului. Ca sa ajungem la el trebuie sa desfacem plasticul de sub maneta de actionare deschidere capota. Maneta se desface la randul ei dupa eliberarea unei piese de blocaj.

Cand am afirmat ca am simplificat la maximum conectarea noului modul, m-am gandit si la aspectul vizual al lucrarii, practic folosesc doar 3 fire, care ies din conectorul modului de inchidere. Am scos restul de fire (devenite inutile) si am facut conexiunile necesare chiar pe PCB-ul modului. Alimentarea am luat-o chiar din siguranta de protectie a actuatoarelor ( din tabloul de sigurante)

Aceeasi soltie poate fi folosita si la alte modele VAG, Skoda Fabia de exemplu.

20170303_125106

SURSA CURENT CONSTANT ALIMENTARE LED

Dorind sa rezolv problema alimentarii unui LED de (teoretic) 1W dintr-un acumulator Li-Ion astfel incat sa am un flux luminos constant, cel putin pana cand tensiunea de pe acumulator scade la limita celor 2.85V necesari jonctiunii LED-ului de a lucra in parametrii optimi + 0.6V (se va vedea de unde), am ales folosirea unei surse de curent constant care foloseste ca element de control al curentului prin LED un tranzistor FET cu canal N, datorita caderii mici de tensiune D-S (de ordinul milivoltilor) fata de un tranzistor bipolar pe care “pica” cel putin 300mV.
Reglajul curentului se face prin calcularea rezistorului din sursa FET-ului, astfel incat la atingerea pragului de deschidere a tranzistorului bipolar (aparitia unei tensiuni de 0.6-0.7V) pe jonctiunea B-E, FET-ul va va limita curentul D-S si implicit prin LED.
ILED = 0.6/ Rs. Practic sursa de curent constant va functiona pana cand acumulatorul se va descarca la un nivel de 3.45V , protejandu-l astfel la supradescarcare.

Tuner TV – Analog & Digital Standards

Am avut curiozitatea sa vad ce contine partea de Tuner a unui TV de generatie noua.
Ma asteptam sa vad un PCB ceva mai complex, insa complexitatea se afla in chipul SI2156 produs de Silicon Labs.
Dintr-o data am avut impresia ca structura noastra genetica ne ascunde multe secrete, poate ca sa putem trai pentru alte scopuri, si nu sa gandim la matematica care sta in spatele universului nostru, de la ADN si pana la transmisia TV 🙂

Sudura in puncte – I

Pentru ca “am pus mana” pe un transformator dintr-un cuptor cu microunde, si am tot vazut  ca principala sa “reutilizare” consta in transformator utilizat la sudura in puncte, am zis sa incerc si eu. Acest  transformator are 3 infasurari: primarul (220V), secundarul I care alimenteaza filamentul magnetronului (3V) si secundarul II de pe care se colecteaza o tensiune de aproximativ 2000V, care,  cu ajutorul unui dublor de tensiune construit cu o dioda si un condensator, “excita” magnetronul care va genera microunde. Clasa de functionare -220- a unui asemenea transformator ne avertizeaza ca nu este destinat functionarii in regim continuu, motiv pentru care este racit cu ajutorul unui ventilator in aplicatia pentru care a fost construit. Sectiunea miezului transformatorului este de aproximativ 23cm2. Tolele care constituie miezul magnetic, sunt asamblate prin sudura, ceea ce face foarte dificila dezasamblarea dar mai ales reasamblarea in ideea in care se doreste reutilizarea miezului magnetic. Cum secundarul de inalta tensiune (cel putin) este realizat din sarma de aluminiu am preferat sa il tai/gauresc inlatur fara dezasamblarea miezului, asta si pentru ca viitorul secundar va consta in 2/3 spire de cablu litat care va trebui sa suporte curenti importanti.

Panou de forta – automatizare ciupercarie x 3

Mi-am amintit ca prin ianuarie, m-a pus draq  sa “iau o lucrare” pe care au refuzat-o cei care au facut automatul de proces de la o ciupercarie. Aveam sa aflu si de ce, clientul nu prea stia ce vroia, si tot modifica cerintele, de pe o zi pe alta, functie de ce sfaturi mai primea.., a dorit refolosirea componentelor cu care a fost “tepuit” de cei care “au facut” initial lucrarea. Intr-unul din “panouri” am gasit un temporizator care pornea si oprea “aleator”  niste motoare(?!) ca sa lase impresia ca instalatia functioneaza (pe asta nu a trebuit sa il folosesc) !

Automatul de proces monitorizeaza parametrii de mediu (Temperatura/umiditate/nivel CO2) si integreaza un algoritm care aplica anumite curbe de variatie a acestor parametrii in functie de evolutia ciclului de productie. Panoul de forta comanda in regim automat sau manual toate elementele care mentin parametii de mediu : ventilatoare de recirculare (2 trepte), aer conditionat (3 trepte de putere), electrovalve pentru agentul termic pe perioada iernii, servomotoare admisie aer (curat) din exterior/evacuare CO2, umidificare, alarma(in cazul in care se iese din parametrii de mediu).

Cei care au facut automatul de proces, s-au asigurat prin intermediul releelor montate pe iesiri, ca nu vor avea probleme pe viitor (cel putin pe partea asta). Am folosit la randul meu inca “un rand” de relee cu care am comandat contactorii (cei mai mici si ieftini – asa cum si-a dorit clientul) care actioneaza motoarele. Comenzile mauale si cele automate sunt “puse in paralel”  prin intermediul unor diode, prin care ajunge tensiune la fiecare din relee. Din cheia de selectie Automat/Manual se introduce tensiune in comutatoarle Roker sau in contactele releelor din automatul de proces.  Mi-au placut comutatoarele Roker cu LED, pe care l-am folosit la comenzile manuale, cam asta a fost singura multumire 🙂 ,  alaturi de faptul ca am vazut cum cresc ciupercile.

 

Mitsubishi Eclipse – ECU repair

Cum ar fi sa pleci undeva, in vizita, sau vacanta, cu masina, si sa ramai cu ea imobilizata, fara sa intelegi ce a cauzat asta?! I s-a intamplat unui tip din Galati la un
Mitsubishi Eclipse din prima generatie ce era in vizita la o ruda a sotiei in zona mea de “acoperire”. Dupa ce au studiat problema mai multi mecanici s-a ajuns la concluzia ca e defect ECU-ul care a fost de gasit ca piesa de schimb tocmai in Spania. Asa ca ECU-ul a ajuns la mine, sa incerc a-l repara. Desi este pozitionat la interior, se pare ca de la condens/umezeala s-a produs corodarea unor trasee de pe un modul realizat in tehnolohie hibrida pe suport ceramic.
Am reusit sa refac traseele conductoare ce constau in depuneri metalice pe suportul ceramic, iar la sfarsit am protejat componentele si traseele cu cateva straturi de spray Plastik 70. Masina a pornit, si omul a plecat spre casa dupa ce s-a invartit cateva zile pe langa ea, …si a si ajuns 🙂


OLDIES -III-

EZO flash-ul l-am construit pentru a putea programa 28C64, dupa ce nu am reusit sa ii dau de cap unui Willem programmer, cumparat de-a gata, care era functional doar pe citire. Practic, EZO-flash-ul e doar o alta versiune hardware a Willem-ului.

SEE-Prog-ul e interfata pe care am folosit-o de vreo cateva ori, am construit-o doar pentru ca am primit cablajul, de la un amic. Este o interfata de exceptie, doar ca intre timp, portul paralel s-a demodat/a disparut si au aparut alternative la fel de bune.

OLDIES -II-

La interfata de TMS370 am “incurcat” layere-le intre ele, si a trebuit sa montez EPROM-ul
pe partea cu lipituri, ceea ce nu a afectat cu nimic functionarea :)). Am folosit-o cativa ani, pana am trecut la UPA-USB.

Cam in acelasi timp am construit si ORANGE, care mi-a adus multe satisfactii, chiar daca opereaza cu o aplicatie de MS DOS. A fost interfata cu care am citit/scris EEPROM-ul din prima navigatie cu FIS pe care am decodat-o. Pe I2C nu a “dat gres” niciodata :). Softul ruleaza si pe masina virtuala (sub Windows 98).

OLDIES -I-

Cautand prin “fiarele” mele, am gasit niste interfete pe care le-am construit prin 2000-2003, cand m-am apucat de “decodat” radio-casetofoane auto, ceea ce m-a facut sa rememorez putin acele vremuri.

Imi amintesc ca primisem vreo 2/3 casetofoane nefunctionale, aduse din Germania, si imi doream ca macar unul sa il pot pune in functiune ca sa il folosesc pe post de radio. Aveam sa aflu ca aveau coduri, si ca se pot decoda, dar trebuiesc niste programatoare, si informatii despre locatia codului, sau felul in care este “criptat” 🙂 . M-am inscris pe vreo 2/3 grupuri de pe Yahoo, pe aceea vreme nu existau forum-uri dedicate, si am inceput sa citesc despre acest domeniu. Internet aveam doar la facultate, si cam acolo imi petreceam timpul, nu la cursuri, ci in fata calcualtorului, cand il prindeam liber. Apoi am vazut cum se proceda practic, la un amic, cu vreo 10/15 ani mai mare ca mine, care la randul lui invata/”fura meserie” de la altcineva.
Acum ma amuz, cand imi amintesc ca, initial nu a vrut sa imi arate care este locatia codului in dump, nefiind criptat macar, cand m-am dus cu unul din radio-urile mele, un Blaupunkt cu SDA2506, sa mi-l decodeze.
Am fost fascinat, desi nu intelegeam prea multe, ceea ce m-a facut sa ma apuc sa imi construiesc programatoarele mele. Accesul la informatie era dificil, internetul era la
inceput (ca viteza si accesabilitate), in Romania, sau cel putin pt mine.
Am inceput cu Pony-Prog, care a functionat din prima, apoi am cheltuit o “mare” suma de bani pe un MAX232, ca sa imi fac interfata pentru Motorola Cracker, ceea ce era un vis implinit la momentul ala.
Nu stiam ca trebuiesc ridicati anumiti pini, pentru a avea nivelele de tensiune corecte, in diverse cazuri/modele de aparate, si fara statie cu aer cald, PLCC-urile ma “chinuiau” pana sa reusesc initializarea comunicatiei cu PC, dar in timp, am invatat chichitele, si imi placea sa fac asta.
La sfaturile unor “batrani” deja in domeniu, m-am apucat sa construiesc alte programatoare, mai serioase si mai capabile decat Pony-Prog care a fost rapid trecut pe linie moarta, a urmat Orion Programmer, apoi Orange, iar mai tarziu See-Prog, si Ezo-Flash. Prin 2003 am construit si programatorul pentru TMS 370, clona al celui de la ETL, pe care il foloseam la Delco CDR500, EEPROM-ul primidu-l de la un prieten bulgar.

Dupa ce am construit interfata RS232, a urmat si Self Test-ul pt motorola HC05B8-B32, conform schemei din documentatia oficiala. Intodeauna mi-a placut sa-mi concep cablajele, dar dupa cum se va vedea, mai faceam si ceva greseli :))
Self Test-ul, permite stergerea completa a zonei de EEPROM a unui uC de tipul HC05B6/B8/B16/B32, deblocand comunicatia cu EEPROM-ul in cazul in care acesta a fost securizat.
Evident se pierde dumpul original stocat in EEPROM, dar se poate scrie un altul.

HC