Monthly Archives: October 2014

Panou de forta – automatizare ciupercarie x 3

Posted on by

Mi-am amintit ca prin ianuarie, m-a pus draq  sa “iau o lucrare” pe care au refuzat-o cei care au facut automatul de proces de la o ciupercarie. Aveam sa aflu si de ce, clientul nu prea stia ce vroia, si tot modifica cerintele, de pe o zi pe alta, functie de ce sfaturi mai primea.., a dorit refolosirea componentelor cu care a fost “tepuit” de cei care “au facut” initial lucrarea. Intr-unul din “panouri” am gasit un temporizator care pornea si oprea “aleator”  niste motoare(?!) ca sa lase impresia ca instalatia functioneaza (pe asta nu a trebuit sa il folosesc) !

Automatul de proces monitorizeaza parametrii de mediu (Temperatura/umiditate/nivel CO2) si integreaza un algoritm care aplica anumite curbe de variatie a acestor parametrii in functie de evolutia ciclului de productie. Panoul de forta comanda in regim automat sau manual toate elementele care mentin parametii de mediu : ventilatoare de recirculare (2 trepte), aer conditionat (3 trepte de putere), electrovalve pentru agentul termic pe perioada iernii, servomotoare admisie aer (curat) din exterior/evacuare CO2, umidificare, alarma(in cazul in care se iese din parametrii de mediu).

Cei care au facut automatul de proces, s-au asigurat prin intermediul releelor montate pe iesiri, ca nu vor avea probleme pe viitor (cel putin pe partea asta). Am folosit la randul meu inca “un rand” de relee cu care am comandat contactorii (cei mai mici si ieftini – asa cum si-a dorit clientul) care actioneaza motoarele. Comenzile mauale si cele automate sunt “puse in paralel”  prin intermediul unor diode, prin care ajunge tensiune la fiecare din relee. Din cheia de selectie Automat/Manual se introduce tensiune in comutatoarle Roker sau in contactele releelor din automatul de proces.  Mi-au placut comutatoarele Roker cu LED, pe care l-am folosit la comenzile manuale, cam asta a fost singura multumire 🙂 ,  alaturi de faptul ca am vazut cum cresc ciupercile.

 

Mitsubishi Eclipse – ECU repair

Posted on by

Cum ar fi sa pleci undeva, in vizita, sau vacanta, cu masina, si sa ramai cu ea imobilizata, fara sa intelegi ce a cauzat asta?! I s-a intamplat unui tip din Galati la un
Mitsubishi Eclipse din prima generatie ce era in vizita la o ruda a sotiei in zona mea de “acoperire”. Dupa ce au studiat problema mai multi mecanici s-a ajuns la concluzia ca e defect ECU-ul care a fost de gasit ca piesa de schimb tocmai in Spania. Asa ca ECU-ul a ajuns la mine, sa incerc a-l repara. Desi este pozitionat la interior, se pare ca de la condens/umezeala s-a produs corodarea unor trasee de pe un modul realizat in tehnolohie hibrida pe suport ceramic.
Am reusit sa refac traseele conductoare ce constau in depuneri metalice pe suportul ceramic, iar la sfarsit am protejat componentele si traseele cu cateva straturi de spray Plastik 70. Masina a pornit, si omul a plecat spre casa dupa ce s-a invartit cateva zile pe langa ea, …si a si ajuns 🙂


OLDIES -III-

Posted on by

EZO flash-ul l-am construit pentru a putea programa 28C64, dupa ce nu am reusit sa ii dau de cap unui Willem programmer, cumparat de-a gata, care era functional doar pe citire. Practic, EZO-flash-ul e doar o alta versiune hardware a Willem-ului.

SEE-Prog-ul e interfata pe care am folosit-o de vreo cateva ori, am construit-o doar pentru ca am primit cablajul, de la un amic. Este o interfata de exceptie, doar ca intre timp, portul paralel s-a demodat/a disparut si au aparut alternative la fel de bune.

OLDIES -II-

Posted on by

La interfata de TMS370 am “incurcat” layere-le intre ele, si a trebuit sa montez EPROM-ul
pe partea cu lipituri, ceea ce nu a afectat cu nimic functionarea :)). Am folosit-o cativa ani, pana am trecut la UPA-USB.

Cam in acelasi timp am construit si ORANGE, care mi-a adus multe satisfactii, chiar daca opereaza cu o aplicatie de MS DOS. A fost interfata cu care am citit/scris EEPROM-ul din prima navigatie cu FIS pe care am decodat-o. Pe I2C nu a “dat gres” niciodata :). Softul ruleaza si pe masina virtuala (sub Windows 98).

OLDIES -I-

Posted on by

Cautand prin “fiarele” mele, am gasit niste interfete pe care le-am construit prin 2000-2003, cand m-am apucat de “decodat” radio-casetofoane auto, ceea ce m-a facut sa rememorez putin acele vremuri.

Imi amintesc ca primisem vreo 2/3 casetofoane nefunctionale, aduse din Germania, si imi doream ca macar unul sa il pot pune in functiune ca sa il folosesc pe post de radio. Aveam sa aflu ca aveau coduri, si ca se pot decoda, dar trebuiesc niste programatoare, si informatii despre locatia codului, sau felul in care este “criptat” 🙂 . M-am inscris pe vreo 2/3 grupuri de pe Yahoo, pe aceea vreme nu existau forum-uri dedicate, si am inceput sa citesc despre acest domeniu. Internet aveam doar la facultate, si cam acolo imi petreceam timpul, nu la cursuri, ci in fata calcualtorului, cand il prindeam liber. Apoi am vazut cum se proceda practic, la un amic, cu vreo 10/15 ani mai mare ca mine, care la randul lui invata/”fura meserie” de la altcineva.
Acum ma amuz, cand imi amintesc ca, initial nu a vrut sa imi arate care este locatia codului in dump, nefiind criptat macar, cand m-am dus cu unul din radio-urile mele, un Blaupunkt cu SDA2506, sa mi-l decodeze.
Am fost fascinat, desi nu intelegeam prea multe, ceea ce m-a facut sa ma apuc sa imi construiesc programatoarele mele. Accesul la informatie era dificil, internetul era la
inceput (ca viteza si accesabilitate), in Romania, sau cel putin pt mine.
Am inceput cu Pony-Prog, care a functionat din prima, apoi am cheltuit o “mare” suma de bani pe un MAX232, ca sa imi fac interfata pentru Motorola Cracker, ceea ce era un vis implinit la momentul ala.
Nu stiam ca trebuiesc ridicati anumiti pini, pentru a avea nivelele de tensiune corecte, in diverse cazuri/modele de aparate, si fara statie cu aer cald, PLCC-urile ma “chinuiau” pana sa reusesc initializarea comunicatiei cu PC, dar in timp, am invatat chichitele, si imi placea sa fac asta.
La sfaturile unor “batrani” deja in domeniu, m-am apucat sa construiesc alte programatoare, mai serioase si mai capabile decat Pony-Prog care a fost rapid trecut pe linie moarta, a urmat Orion Programmer, apoi Orange, iar mai tarziu See-Prog, si Ezo-Flash. Prin 2003 am construit si programatorul pentru TMS 370, clona al celui de la ETL, pe care il foloseam la Delco CDR500, EEPROM-ul primidu-l de la un prieten bulgar.

Dupa ce am construit interfata RS232, a urmat si Self Test-ul pt motorola HC05B8-B32, conform schemei din documentatia oficiala. Intodeauna mi-a placut sa-mi concep cablajele, dar dupa cum se va vedea, mai faceam si ceva greseli :))
Self Test-ul, permite stergerea completa a zonei de EEPROM a unui uC de tipul HC05B6/B8/B16/B32, deblocand comunicatia cu EEPROM-ul in cazul in care acesta a fost securizat.
Evident se pierde dumpul original stocat in EEPROM, dar se poate scrie un altul.

HC

PORSCHE PCM 1

Posted on by

Daca pentru aspectul exterior al masinilor, italienii sunt recunoscuti ca artisiti, designul unitatilor de comanda/radio/navi de prin anii 2000, nu m-au incantat niciodata. Totusi, PCM-ul (Porsche Communication Management) are un design acceptabil fata de unitatile de comanda de pe Alfa Romeo (acceasi generatie) 🙂 . Partile electronice din spatele interfetei cu utilizatorul, sunt asemanatoare, si constau dintr-un modul BECKER radio/tape/CD alaturi de un modul SIEMENS care gestioneaza LCD-ul, modulul GSM, CD-changer-ul, modulul de navigatie, clima si BC (Board Computer).
Unitatile au coduri de securitate PCM si NAV system pentru Porsche respectiv ICS si NAV system pentru Alfa Romeo/Lancia, care reprezinta doar denumiri diferite.
PCM/ICS code este codul stocat in modulul SIEMENS, iar NAV system code, este stocat in modulul BECKER in EEPROM 24C02, dar de obicei nu este activ, fiind necesara doar introducerea codului PCM/ICS pentru activarea functiilor de comanda/control.

Porsche PCM 1, stocheaza codul PCM intr-o memorie flash AM29F400BB-90SI

Vaya Con Dios – Farewell Tour @ Bucuresti

Posted on by

La începutul anului 2013, Vaya Con Dios își anunța retragerea din activitate printr-un megaturneu internațional, “Farewell Tour”. Inițial planificat să dureze un an, turneul s-a prelungit, la cererea fanilor din întreaga lume, și noi și noi date s-au adăugat, unele peste altele, calendarului inițial al trupei belgiene. E greu să spui adio scenei. Mai ales în țările latine, unde Vaya con Dios are parte de unele dintre cele mai primitoare și entuziaste săli din întreaga lume. Astfel că belgienii au hotărât să mai adauge încă o dată în România calendarului lor din 2014.